PANETTONE

marți, 23 decembrie 2008

Aceasta paine clasica italiana poate fi gasita pe tot cuprinsul Italiei, in preajma Craciunului. Este o paine surprinzator de usoara, chiar daca este imbogatita cu unt si fructe uscate.
Ingrediente: 400 g/ 4 cani faina alba
2,5 ml/1/2 lingurita sare
15 g drojdie proaspata
120 ml/1/2 cana de apa calduta
2 oua plus 2 galbenusuri
75 g/ 6 linguri de zahar pudra
150 g/ 2/3 cana unt, moale ,
150 g/ 2/3 cana fructe uscate
75 g/ 1/2 cana de stafide
unt topit pentru glazura

1. Folosind doua straturi de hartii de copt, captusiti si ungeti cu unt o tava speciala pentru prajituri sau sufleuri, de 15 cm adancime. Hartia trebuie sa fie mai mare decat vasul cu 7, 5 cm.
2. Cerneti faina si sarea impreuna intr-un vas mare. Faceti o gaura in mijloc. Faceti o pasta din drojdie si 60 ml/ 4 linguri de lapte, apoi adaugati si restul cantitatii de lapte.
3. Adaugati amestecul de drojdie in mijlocul fainii, adaugati ouale intregi si amestecati suficienta faina cat sa obtineti o pasta. Presarati o mica parte din faina ramasa deasupra pastei si lasati sa actioneze ca un burete, la caldura, timp de 30 minute.
4. Adaugati galbenusurile si zaharul si amestecati pana obtineti un aluat moale. Adaugati untul moale, rasturnati aluatul pe o suprafata presarata cu faina si framantati 5 minute pana devine elastic si neted. Asezati aluatul intr-un vas uns, acoperiti cu o folie unsa cu unt si lasati la dospit, intr-un loc cald, timp de 90-120 minute sau pana cand isi dubleaza volumul.

5 Turtiti aluatul si rasturnati-l pe o suprafata presarata cu faina. Incorporati, cu atentie, stafidele si fructele uscate. Modelati-l in forma unei mingi si asezati aluatul in tava. Acoperiti cu o folie unsa cu unt si lasati la dospit, la caldura, timp de o ora sau pana cand isi dubleaza volumul.


6. Intre timp, preincalziti cuptorul la 190 C/ gaz 5. Glazurati suprafata aluatului cu unt topit
si crestati o cruce cu un cutit ascutit. Coaceti timp de 20 minute, iar apoi reduceti temperatura cuptorului la 180 grade/ gaz 4. Ungeti suprafata din nou cu unt si lasati la copt inca 25-30 minute sau pana cand devine aurie. Raciti in tava timp de 5-10 minute, iar apoi scoateti painea pe un gratar.
SFATUL BUCATARULUI:dupa ce aluatul a fost imbunatatit cu unt, nu-l lasati la dospit intr-un loc prea cald, pentru ca va deveni unsuros.

Va doresc un Craciun fericit, imbelsugat, iar nasterea Domnului sa va aduca pace in suflete, bunatate si prosperitate. De asemenea, noul an sa va aduca numai impliniri, sanatate si multa iubire, LA MULTI ANI !!!

Supa de avocado - reteta saptamanii !!!

joi, 18 decembrie 2008


Este cea mai buna , cea mai hranitoare si cea mai sanatoasa supa! pot spune ca e preferata mea dupa supa de rosii . reteta o am de la Laura ( nasa) si mi-a placut de prima data, de cand am gustat-o in Sant Cugat, multumesc pentru reteta, e excelenta!

Ingrediente:
1 avocado
2 linguri suc de lamaie ( lamaie stoarsa)
1 lingura ulei
50 g porumb conserva
2 rosii fara coaja si seminte ( eu le pun cu totul )
1 catel usturoi strivit
1 fir de praz
425 ml supa de legume ( la cutie sau preparata in casa)
150 ml lapte
cateva rondele de praz pentru decorare
Mod de preparare: prazul ( partea alba ), porumbul, usturoiul, rosiile si uleiul le mixam la blender, apoi adaugam avocado care a fost stropit cu lamaie ca sa nu oxideze, plus sucul de lamaie.
Intr-un vas desertam pasta rezultata, adaugam laptele si lasam sa fiarba 3-4 minute.
Se serveste in farfurii cu inele de praz deasupra si crutoane.

"Dreptul la lene" / "Le droit a la paresse"

miercuri, 17 decembrie 2008

Este o carte scrisa in 1880 (sec. trecut, da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricand. caci vorbeste pana si despre criza la care am ajuns azi...Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele:
1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere « ideologic » de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni « motivati » care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult ; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine....
2. Produsele, la un moment dat , nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/ patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse ; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam
3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.
4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpara – dar spirala infernala continua : ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si...sa consumam mai mult
5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul ! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor !
6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu
7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.
Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment. E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult patronii. Parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 123 de ani !!!

Zaharul, drogul alb

marți, 16 decembrie 2008


Prin rafinare, zahărul pierde conţinutul de proteine şi ajunge să furnizeze un număr mare de calorii dăunătoare organismului.
Zahărul, deşi un aliment natural, este în prezent una dintre cele mai contestate alimente ca urmare a efectelor negative pe care le are asupra sănătăţii.
"Indiferent de starea de sănătate şi de forma fizică în care ne aflăm, zahărul este dăunător. Indiferent dacă este consumat în ciocolată sau în prăjituri, în bomboane sau în sucuri dulci, zahărul este format din glucoză şi fructoză care se absorb instantaneu şi duc la creşterea glicemiei şi la eliberarea de insulină în exces", a explicat medicul Lygia Alexandrescu, nutriţionist, consultant la clinica "Natural Silhouette".
Potrivit specialistului, prin consumul frecvent al alimentelor bogate în zahăr, pancreasul oboseşte şi nu mai poate elibera suficientă insulină pentru neutralizarea glucozei. În acest caz, glucoza se acumulează în sânge, iar persoana în cauză este diagnosticată cu diabet de tip 2. În general, obezitatea este primul semnal de alarmă în cazul unui consum excesiv de dulciuri.
Fructoza afectează dantura
"Zahărul joacă un rol negativ şi în sănătatea dentară. Bacteriile care se formează şi se dezvoltă pe suprafaţa dintelui folosesc drept sursă de energie zahărul. Ele se multiplică rapid, depunerile cresc şi se transformă într-un fel de depozit lipicios pe care saliva nu-l poate îndepărta şi care, în timp, favorizează apariţia cariei.
Fructoza este zaharida cu cea mai mare putere de îndulcire şi cu acţiunea cea mai nocivă asupra danturii", a afirmat dr. Alexandrescu.
Zahărul se găseşte în alimentaţie sub mai multe forme. Există astfel patru clase de zaharuri simple care sunt considerate de nutriţionişti ca fiind dăunătoare pentru sănătate atunci când sunt consumate în cantităţi mari, pentru o perioadă îndelungată: glucoza, fructoza, maltoza şi mierea.
Deşi mierea este un îndulcitor natural, aceasta este considerată tot un zahăr rafinat, deoarece 90 la sută din compuşii săi sunt zaharuri: fructoză şi glucoză.
Consumată în cantităţi mari, are aceleaşi efecte dăunătoare ca şi zahărul. Fructoza din fructe nu are nevoie de digerare şi se absoarbe imediat în circuitul sanguin, iar glucoza se găseşte în cereale şi în paste, dar şi în struguri şi curmale, care conţin glucoză pură.
50-60 grame de zahăr pe zi
Cantitatea de zahăr din dieta zilnică nu trebuie să depăşească 10 la sută din necesarul caloric. Acest lucru presupune consumul a 60 de grame de zahăr pe zi în cazul bărbaţilor şi 50 de grame în cazul femeilor. Nutriţioniştii sfătuiesc ca, în momentul în care ne stabilim un plan alimentar, să consultăm în primul rând etichetele produselor pe care dorim să le consumăm.
Atunci când socotim cât zahăr consumăm pe zi trebuie să luăm în calcul nu numai zahărul conţinut de dulciuri, ci şi pe cel conţinut de pâine, de alimentele din conserve, de supele instant şi de băuturile răcoritoare. De asemenea, atunci când citiţi o etichetă, trebuie să ştiţi că o linguriţă de zahăr înseamnă aproximativ patru grame. De evitat sunt fructele confiate, deoarece conţin foarte mult zahăr.
"Papilele gustative pot fi educate la orice vârstă. Cu puţină voinţă şi dorinţă de a fi sănătos, se pot înlocui dulciurile preparate cu mult zahăr cu dulciurile naturale: fructele. Acestea conţin şi ele diverse procente de zaharuri, însă naturale. Alături de zaharurile naturale, fructele mai conţin şi fibre, enzime, substanţe fitochimice, antioxidanţi, vitamine şi minerale, necesare sănătăţii organismului", a explicat specialistul în nutriţie.
Alternativa la zahărul rafinat
1 "Ciocolata neagră este benefică şi prin conţinutul mare de flavonoide, substanţe care previn depunerile de colesterol pe pereţii vaselor de sânge. Însă şi în acest caz cantitatea consumată contează. Ea este limitată la 10 g pe zi.
Trebuie însă menţionat faptul că laptele, care este tot un ingredient al ciocolatei, inhibă această acţiune a flavonoidelor. Aşadar, atenţie la etichete pentru ca ciocolata consumată să nu aibă un conţinut ridicat de lapte", a afirmat nutriţionistul.
2 Fructele proaspete sunt cea mai bună alternativă la dulciuri. Evitaţi însă bananele, deoarece, chiar dacă sunt incluse pe lista alimentelor sănătoase, ele sunt bogate în zaharuri care se absorb repede de organism, ducând astfel la apariţia obezităţii.
3 Mierea de albine este bogată în vitamine, în special cele din complexul vitaminic B, şi în minerale. Deşi conţine zaharuri, este de preferat în locul zahărului rafinat. Astfel, la prepararea prăjiturilor, înlocuiţi zahărul cu mierea.

CLATITE AMERICANE pentru micul dejun


Ingrediente pentru 15 clatite:
2 oua
280 ml / 1 1/4 cana de lapte
225 g / 2 cani faina alba
5 ml / 1 lingurita sare
15 ml / 1 lingurita zahar pudra
15 g / 1 lingura de unt topit
5 ml / 1 lingurita de drojdie uscata

sirop de artar sau de fructe de padure, pentru servire


1. separati 1 ou si lasati albusul deoparte. asezati galbenusul in tava masinii de paine si adaugati celalalt ou intreg ( fara coaja) si laptele. totusi, daca manualul dvs. de instructiuni va cere sa asezati mai intai drojdia in tava, atunci inversati ordinea in care adaugati lichidele si ingredientele uscate.

2. presarati faina deasupra astfel incat sa acopere lichidul in totalitate. adaugati sarea, zaharul si untul, in colturi diferite ale tavii. faceti o mica gaura in mijlocul fainii ( dar nu pana la lichid) si adaugati drojdia uscata.

3. setati masina de paine pe programul de baza pentru aluat ( daca il aveti). apasati butonul start.

4. dupa ce programul pentru aluat s-a incheiat, turnati apa ( compozitia rezultata) intr-o cana mare cu unitati de masura. bateti albusul ramas; incorporati-l in amestec. preincalziti cuptorul la 140 grade / gaz 1.

5. ungeti cu putin unt sau ulei o tigaie sau o plita si asezati-o deasupra unui foc mediu.
adaugati in jur de 45 ml / 3 linguri de amestec, lasandu-l sa se intinda astfel incat sa obtineti o clatita de aproximativ 10 cm latime. daca aveti loc, mai faceti o clatita langa prima.

6. coaceti fiecare clatita pana cand suprafata incepe sa se usuce, apoi intoarceti-o cu o spatula si coaceti cealalta parte, timp de 1 minut, pana devine aurie.

7. asezati clatitele unele peste altele, intercaland intre ele hartie de copt, pe o farfurie calda si pastrati-le calde in cuptor pana cand coaceti si restul amestecului. consumati clatitele cu sirop sau cu sos. sunt excelente!

FILM- Zeitgeist

duminică, 14 decembrie 2008

Zeitgeist este un film care trebuie vizionat, de aproximativ doua ore... nu spun mai multe ca sa-l urmariti accesand linkul de mai jos. va spun ca mi se pare un film realist si ca merita sa-l urmariti cu atentie de la inceput si pana la sfarsit. m-as bucura sa primesc comentarii legate de film, dar pana atunci...vizionare placuta!
http://video.google.com/videoplay?docid=9072119975796993477

PAIN POLKA - reteta saptamanii !!!

joi, 11 decembrie 2008

Aceasta paine cu taieturi adanci se realizeaza prin utilizarea unei cantitati mici din aluatul folosit in ziua precedenta. Totusi, daca nu aveti asa ceva, puteti face un aluat " de inceput" dupa reteta de mai jos.

ALUAT DE INCEPUT: 225 g/ 1 cana de aluat vechi de 6-15 ore

sau 7 g drojdie proaspata
120 ml/ 1/2 cana de apa calduta
115/ 1 cana de faina alba

Pentru ALUAT: 7 g drojdie proaspata
280 ml/ 1 1/2 cana de apa calduta
450 g / 4 cani faina alba, plus o cantitate mica pt decor
5 ml/ 1 lingurita sare

1. Presarati cu faina o tava de copt. Daca aveti un aluat de paine preparat inainte, treceti direct la pasul 3. Preparati aluatul "de inceput". Amestecati drojdia cu apa, apoi incorporati treptat suficienta faina pentru a obtine o pasta. Amestecati repede si in forta, apoi, treptat, adaugati si restul fainii si amestecati pana obtineti un aluat moale.
2. Framantati timp de 5 minute. Asezati aluatul intr-un vas, acoperiti cu folie.Lasati la temperatura camerei timp de 4- 5 ore sau pana cand creste si incepe sa se prabuseasca.
3. Intr-un vas, amestecati drojdia pentru aluat cu jumatate din apa, iar apoi, incorporati si restul apei. Adaugati aluatul preparat anterior si framantati pentru a dizolva aluatul. Adaugati treptat faina si sarea, amestecand pana obtineti un aluat. Rasturnati pe o suprafata presarata cu faina si framantati timp de 8-10 minute pana cand aluatul este neted si elastic.

4. Asezati aluatul intr-un vas uns cu unt sau cu putin ulei, acoperiti cu o folie cu unt sau ulei si lasati la dospit, la caldura, aproximativ 1 ora si jumatate sau pana cand aluatul si-a dublat volumul.

5. Rasturnati-l pe o suprafata presarata cu faina, apasati-l si modelati-l in forma unei mingi. Turtiti-l putin si amplasati-l pe o tava de copt.

6. Acoperiti cu o folie cu unt sau ulei si lasati la dospit, la caldura, timp de 1 ora sau pana cand aproape isi dubleaza volumul.

7. Presarati suprafata aluatului cu faina si taiati suprafata destul de adanc, in patratele. Lasati aluatul sa se odihneasca 10 minute. Intre timp, preincalziti cuptorul la 230 grade/ gaz 8. Coaceti 25-30 minute sau pana la rumenire.

8. Pulverizati apa in interiorul cuptorului in momentul in care introduceti aluatul si de inca trei ori in primele 10 minute de coacere. Scoateti painea pe un gratar sa se raceasca.

Vermicelli vegetariene

miercuri, 10 decembrie 2008


-250 g vermicelles ( gata fierti) sau fidea de orez de preferat
-1/2 ceapa alba ( taiata solzi)
-1/2 ceapa rosie ( taiata solzi)
-5 catei usturoi pisati;
-1 ardei galben; 1 ardei rosu; 1 ardei verde ( taiati fasii lungi)
-2 morcovi mari ( taiati bastonase lungi)
-ulei de orez sau ulei masline
- 150 g soia gata preparata , care se poate inlocui cu ciupercute, rondele de masline verzi si negre, muguri de bambus
- sos de soia dupa gust.

se taie ardeii feliute lungi, cat de lungi se poate

ceapa se taie tot in fasii lungi, iar morcovii bastonase

Intr-un wok se pune putin ulei masline, doar cat sa se unga putin peretii acestuia si se adauga ceapa si morcovii la foc mare, amestecand incontinuu. legumele trebuie sa fie mai mult fripte decat prajite


adaugam ardeii si usturoiul pisat dupa ce am mai turnat putin ulei de orez, cam 2 linguri


dupa ce s-au inmuiat bine morcovii si ardeii adaugam cubuletele de soia si vermicelli. amestecam si turnam sosul de soia dupa gust, deci nu este nevoie de sare ! mai lasam 2-3 minute la foc iute si servim.

Este o mancare chinezeasca excelenta, mai ales daca aveti muguri de bambus si ciuperci( pleurotus)! eu am improvizat cu ce am avut pe moment.

Castelul " Iulia Hasdeu"

marți, 9 decembrie 2008



foarte aproape de castel, casa celui mai mare pictor roman, Nicolae Grigorescu ( prieten bun cu Hasdeu)


In 1893, Bogdan Petriceicu Hasdeu, "geniu de o inspaimantatoare vastitate", cum il numise Mircea Eliade, dupa marea suferinta provocata de moartea fiicei sale, Iulia, incepe sa construiasca la Campina un castel. Ridicat dupa proiectele transmise de Spiritul copilului sau, in sedintele de spiritism, micul castel este conceput ca un adevarat templu dedicat memoriei Iuliei. El va fi locul de refugiu al marelui savant, Hasdeu va petrece acolo tristetea ultimilor ani de viata, inconjurat de tristete si de neintelegerea contemporanilor sai.

Castelul, a carui constructie va fi terminata in 1896, dupa moartea savantului, va constitui subiectul unor tensionate discutii intre legatarii testamentari care vor propune sa-l doneze Ministerului Instructiunii publice, cu scopul de a-l transforma in muzeu.
Constructia, ce necesita reparatii inca dinaintea mortii lui Hasdeu, a fost afectat in timpul primului razboi mondial si din 1924 Ateneul Popular "B.P.Hasdeu" din Campina incearca sa-l preia pentru restaurare. Din nou lacasul va suporta consecintele celui de-al doilea razboi mondial si isi va conserva acea stare pana in 1955, cand numele sau va fi inscris pe Lista Monumentelor Istorice.
Restaurat intre anii 1962-1964, constructia va adaposti din 9 aprilie 1965, Muzeul Memorial "B.P.Hasdeu", gratie profesorului de istorie, Nicolae Simache, cel care a fondat aproape toate muzeele din judetul Prahova.
Dupa cutremurul din 1977, castelul intra intr-un lung proces de restaurare si consolidare. Ritmul acestui proces va fi grabit prin eforturile comune ale Inspectoratului pentru Cultura Prahova, ale Consiliului Municipal Campina, ale Muzeului de Istorie si Arheologie si ale Fundatiei "Hasdeu". Astfel, la 17 iunie 1994, Muzeul Memorial "B.P.Hasdeu" este deschis partial si la 25 februarie 1995, el este pus in intregime la dispozitia publicului vizitator, desi lucrarile de restaurare nu se sfarsisera.
Vizitatorii pot admira mobilierul, obiectele familiei Hasdeu, fotografii si documente originale, manuscrise, editii princeps ale cartilor savantului, colectii de reviste conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, tablouri semnate de Nicolae Grigorescu, Sava Hentia, G.D. Mirea, Diogene Maillart. Preocuparile spiritiste ocupa, de asemenea, un loc important in ansamblul expozitiei.

portretul Iuliei, 18 ani

statuia lui B.P.Hasdeu

camera lui Hasdeu, biroul

turul virtual al castelului si cutremuratoarea melodie transmisa de Iulia, dupa moartea sa

caiet cu impresiile fiecarui vizitator

vedere de sus, din templu


statuia Mantuitorului, in mijlocul templului


crinii din camera Iuliei, simbolizand puritatea


papusa, jurnalul si cartile Iuliei, scrise in lb. franceza

biroul lui Hasdeu

in holul castelului


eu, scriind cateva ganduri...

subsolul castelului


Se vorbeste adeseori despre castelele scotiene bântuite de duhuri sau despre cele de pe Valea Loirei. Si în România existã castele a cãror existentã este legatã de mister.Pe unul din dealurile Câmpinei, tãiat în douã de o stradã serpuitoare mãrginitã de pomi, printre case frumoase si îngrijite, de adevãrati gospodari, se ridicã o constructie bizarã, menitã sã atragã privirile oricui. Este castelul Iuliei Hasdeu, construit de marele cãrturar Bogdan Petriceicu Hasdeu dupã moartea fiicei sale. În 1893, putinii vecini ai proprietãtii Hasdeu se uitau probabil cu uimire la cantitãtile de piatrã, ciment si fier mult prea mari pentru o casã obisnuitã, asa cum se clãdea pe dealurile Câmpinei. Un bãrbat îmbãtrânit înainte de vreme, îmbrãcat în negru, cu o barbã stufoasã, albitã în mare parte, supraveghea îndeaproape ridicarea constructiei. Se stia despre el cã este un învãtat de la Bucuresti si cã existenta lui si a sotiei sale fusese crunt zguduitã prin moartea unicei lor copile, pe nume Iulia.În 1896, o constructie ciudatã, cu creneluri, cu o usã masivã din fier care parcã fereca taine de nepãtruns, deasupra cãreia strãjuia ochiul atoatevãzãtor din triunghi, cu douã tronuri de piatrã de-a stânga si de-a dreapta acelei usi, îndemnând la tãcere si nemiscare, se ridicase în curtea destul de întinsã. Castelul pãrea din altã lume si pustiu, în ciuda semnelor de viatã din laturile curtii: o ghetãrie învelitã cu scânduri, un grajd de lemn si douã cotete de gãini, o magazie, niste butuci de vitã de vie în spatele lor...
Nu existã român care sã nu cunoascã legenda tesutã în jurul acestei fiinte exceptionale, dispãrutã la doar 19 ani! La 2 ani si jumãtate stia sã citeascã, la 4 ani scria, la 5 ani compune primele poezii, la 8 ani îsi dã examenele pentru cursul primar. Cunostea deja franceza, germana si engleza. La 11 ani terminã gimnaziul Sf. Sava, apoi intrã la Conservator. La 12 ani, în urma unui conflict între pãrintii sãi, pleacã cu mama sa la Paris. Dar tatãl vegheazã asupra ei. Despãrtiti de distantã, tatã si fiicã sunt apropiati prin scrisori. Tatãl îsi îndeamnã fiica sã studieze asiduu. În 1886, Iulia se înscrie la Facultatea de Litere din Paris, fãrã sã fie intimidatã de faima Sorbonei. La doar 17 ani, românca genialã strãluceste în rigiditatea aulicã a Universitãtii. Bogdan Petriceicu Hasdeu este mândru, plin de orgoliu pentru inteligenta fiicei lui.Bucuria, însã, va fi de scurtã duratã. Doi ani mai târziu, Iulia este cuprinsã de primele semne ale unei boli necrutãtoare: ftizia. Pe 8 ianuarie 1888 îi scrie tatãlui ei, mãrturisindu-si cu pudoare suferintele.
Cãlãtoriile grabnice în sudul Frantei, în Italia si Elvetia, în goana dupã soare si dupã aerul care sã le priascã plãmânilor ei hipersensibilizati sunt zadarnice. În vara anului 1888, Hasdeu, disperat, îsi aduce fiica bolnavã în tarã, mai întâi la Bucuresti, apoi la Agapia. Dar starea Iuliei suferã de un rãu ireversibil. În luna august, nefericitul tatã pleacã repede în Moldova pentru a-si aduce fiica acasã. Hasdeu noteazã: "Se milostiveste, oare, Dumnezeu? Ce este fãrã putintã la Atoate Creatorul? Fie si o minune: " Dar, pe 29 septembrie, Iulia Hasdeu moare. Se împlineau 19 ani de când, în casa din strada Iuliu Maniu nr. 14 din Bucuresti (casa existã si astãzi), Hasdeu îsi tinuse pentru întâia oarã în brate fetita abia nãscutã.Pentru îndureratul tatã, disparitia ei declanseazã o veritabilã prãbusire sufleteascã si psihicã. De acum înainte, el va trãi numai pentru întâlnirea cu spiritul Iuliei. Si viata socialã si creatia sa intrã în declin. Hasdeu începe sã practice spiritismul. Încearcã zi de zi sã dialogheze cu fiica sa din lumea umbrelor. Si într-o zi, Iulia îi rãspunde: "Sunt fericitã. Te iubesc. Ne vom revedea. Asta ar trebui sã-ti ajungã." Din acea zi, destinul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu avea sã strãbatã doar o singurã si ciudatã cale.Încã din timpul vietii, Iulia fusese consideratã un copil-minune, o aparitie fenomenalã. Moartea nu a fãcut decât sã-i perfecteze nimbul de genialitate si sã fãureascã din inteligenta ei un mit. Pentru tatãl distrus, Iulia expiase numai fizic, în vreme ce spiritul ei dãinuia intact în întreaga lui unitate. Ajungând la paroxismul suferintei, Hasdeu era pe punctul de a-si pierde judecata.De acum înainte, întreaga sa energie va fi canalizatã de ideea cã spiritul Iuliei trãieste. Un prim pas în aceastã directie este cavoul pe care i-l construieste la cimitirul Belu. Iatã o descriere uimitoare a lui, fãcutã în 1939: "Si totusi, iat-o! Iulia Hasdeu e între noi. Pãmântul i-a pãstrat trupul imaculat si dupã moarte. Nici un vierme n-a profanat crinul. Prin geamul magic din mausoleu, prin care Hasdeu îsi vedea zilnic copila îmbãlsãmatã, stând acolo ceasuri întregi, la biroul ei, cu relicvele ei scumpe si convorbind cu ea într-o limbã înteleasã numai de dânsul, Iulia Hasdeu se vede astãzi asa cum a fost acum cincizeci de ani. Stã acolo în sarcofagul ei alb, cu acoperis de cristal, în hainã albã, cu chipul alb, pergamentat." (C. Manolache - Scânteietoarea viatã a Iuliei Hasdeu)Nefericitul tatã dorea cu ardoare un loc unde sã se poatã întâlni cu spiritul fiicei lui, departe de curiozitatea si de compasiunea oamenilor. Hectarul pe care îl avea la Câmpina i s-a pãrut potrivit pentru ridicarea unei constructii. Hasdeu pretindea cã a proiectat întreaga constructie urmând comunicãrile spiritiste ale fiicei sale.În rezumat, iatã descrierea - una dintre cele mai fidele - pe care Caragiale a fãcut-o castelului de la Câmpina: "Templul este orientat cãtre rãsãrit, baza având forma unei cruci, iar axa principalã cãzând perpendicular pe meridian. Are douã corpuri cu câte un etaj si un donjon central, sugerând prin aceasta conceptul trinitãtii. Pe usa masivã de la intrare, fixatã pe un ax de fier, era încrustat blazonul familiei Hasdeu, Pro fide et patria, si dictonul lui Galilei, E pur si muove. În interior, sub domul înalt al donjonului central, în mijlocul sãlii circulare, se afla un stâlp de marmurã trandafirie, de care se rezemau douã scãri de fier urcând spre brâul donjonului, unde era o galerie metalicã. La nivelul galeriei, deasupra stâlpului de sustinere a scãrilor, se afla un podium purtând statuia lui Iisus, din lemn colorat, executatã de sculptorul Casciani din Paris. Domul era luminat de trei usi cu vitralii. În spatele lui Iisus, sub o fereastrã rotundã, era bustul Iuliei, acoperit de un vãl alb, subtire. La baza stâlpului de marmurã se afla fotografia Iuliei din ziua înmormântãrii. Corpurile laterale ale castelului aveau câte douã saloane, unul mai mare, altul mai mic. Într-unul era asezat pianul Iuliei, despre care se spune cã ar fi cântat singur. În celãlalt era biblioteca Iuliei si portretul ei în mãrime naturalã. O locuintã în care spiritul Iuliei se putea usor identifica...Dorind întâlnirea cu Iulia si voind sã înfrângã limitele mortii, Hasdeu se dedicã total experimentelor spiritiste. În prologul celebrei sale cãrti despre spiritism, Sic cogito, afirmã cã scrierea lucrãrii s-a produs sub dicteu transcendent, la sase luni dupã moartea fiicei, în urma contactului cu spiritul acesteia. Tatãl crede cã fiica îl vegheazã si îi dicteazã în întregime comportamentul. Sustinea, de asemenea, cã fiica lui avea însusiri spiritiste înainte chiar de a fi murit si se lasã condus de ea. Bãtrân si sensibil, ipostaza de medium îl oboseste pânã la epuizare, el neputând înregistra mai mult de zece cuvinte din cele communicate de Iulia. Cu timpul, sedintele de spiritism ale lui Hasdeu gãsesc adepti, cu predilectie între intelectualii vremii. Chiar pictorul Nicolae Grigorescu, ce locuia în ultimii ani ai vietii destul de aproape de castel, participã la sedinte. În cadrul lor se fac fotografii inedite, în încercarea de a surprinde si imortaliza misterul.

Sedus de personalitatea fiicei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, un obscur ziarist ardelean, Teodor Olimpiu Albini, a avut ideea, demnã de presa modernã, de a merge la Câmpina, trecând muntii cu pasaport, pentru a culege folclor oral legat de castelul înãltat de Hasdeu. Iatã câteva spicuiri din "sondajele" sale, preluate peste o jumãtate de secol în revista Cosânzeana, de la Brasov."Noaptea, dincolo de portile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cântând la pian. Se mai aud strigãtele de Bravo ! si aplauzele bãtrânului Hasdeu (la moartea Iuliei avea doar 50 de ani!) Uneori, pianul cântã si ziua."

Ce s-a mai pãstrat azi din castelul de odinioarã? Supus unui "lifting" destul de strident pe alocuri, castelul trãieste mai ales prin magia enigmelor pe care le poartã de un secol. O usã masivã, glisantã, dã în cea mai mare încãpere, unica de formã circularã, sala de lecturã. În centrul ei, ca un fel de axis mundi, se aflã încã statuia lui Iisus în mãrime naturalã. Este imposibil ca, pãsind în încãpere, privirea sã nu îti fie atrasã de aceastã statuie, si privind-o, îti dai seama cã ochii lui Iisus te vegheazã. Bratele desfãcute parcã spun Lãsati copiii sã vinã la mine!, iar la picioarele sale sunt cununa de spini si piroanele.Din sala de lecturã se adâncesc în zid trei încãperi înguste: douã biblioteci si un salon de muzicã, în care pianina Schiedmayer, care a apartinut Iuliei, supravietuieste amutitã. Deasupra ei este o reprezentare a arborelui genealogic al familiei Hasdeu: întemeietorul este Vodã Stefan Petriceicu, alungat din Polonia de tãtari, apoi, o verigã importantã este Tadeu Petriceicu, strãbunicul Iuliei, cel care avea sã se întoarcã din bejanie la mosia familiei de lângã Hotin. Aici, în satul Cristinesti, se va întoarce întâiul sãu nãscut, Alexandru, dupã ce studiase în strãinãtate dreptul, stiintele naturii si literele. Fiul sãu, nãscut în 1838, la 16 februarie, a fost Tadeu Petriceicu - alias Bogdan Petriceicu Hasdeu. A patra generatie a acestei familii deosebite a fost Iulia.Castelul de la Câmpina, în ciuda asocierii lui cu o activitate desfãsuratã în obscuritate, cu o recuzitã specificã, are multã luminã. Toate încãperile, exceptând camera de spiritism, au luminator, iar obloanele de metal ale ferestrelor au oglinzi în exterior. Probabil cã ele captau mai bine lumina si, totodatã, în bãtaia razelor de soare, ofereau o strãlucire aparte, vizibilã de la distantã. În castelul - muzeu pot fi vãzute astãzi biroul lui Hasdeu, unde se aflã si masa de corespondentã a Iuliei, adusã de la Paris. Se pãtrunde apoi în dormitorul lui Hasdeu, încãpere zugrãvitã cu cale - floarea preferatã a Iuliei. Ochii se opresc pe un tablou al Iuliei Hasdeu în ziua mortii - o copie dupã originalul în ulei al profesorului ei de picturã de la Paris, D. Maillart. Revenind în birou, nu se poate sã nu fii intrigat de prezenta unei gãuri în perete: pe acolo pãtrundea în castel, din camera de spiritism, duhul Iuliei.În camera de spiritism, câteva obiecte originale încearcã sã refacã atmosfera initialã, încãrcatã de mister. O mãsutã de spiritism, cu incrustatii de sidef, trei scaune de formã triunghiularã (din fier si plãci de marmurã), un vas oriental din bronz, cu animale fantastice. Pe buza vasului se aflã un fel de coroanã de acelasi diametru, cu un dragon în relief. Cele trei trepiede amintesc de scaunele oraculare din antichitate, închinate spiritelor; prin numãrul 3, trepiedul reprezintã imaginea focului si a cerului; ele au la mijloc, tot în triunghi, numele Hasdeu, lãsând ca bazã cele trei litere, DEU, amintind de Deus - Dumnezeu. Literele sunt frânte, alcãtuite din câte trei linii fiecare, astfel cã numele devine dificil de citit. De ce triunghiulare? Pentru cã 3 e numãr mistic, e temeiul, el "exprimã o ordine intelectualã si spiritualã, întru Dumnezeu, în cosmos sau în om" (Dictionar de simboluri) Si aici, ca si în celelalte încãperi, atârnã din tavan o lampã de fier în cruce, care odinioarã avea, nu întâmplãtor, si mãrgele de chihlimbar. "Chihlimbarul reprezintã firul psihic ce leagã energia individualã de energia cosmicã, sufletul individual de sufletul universal. El simbolizeazã atractia solarã, spiritualã si divinã." Prin grija a doi oameni pasionati, Mircea Colosenco si Jenica Tabacu, au vãzut lumina tiparului Protocoalele sedintelor de spiritism - texte inedite, mãrturie extrem de fidelã a preocupãrilor bizare din ultimii ani ai vietii lui Hasdeu. Participantii, datele, practicile, confirmãrile sedintelor de spiritism din aceastã odãitã se regãsesc în notatiile lui Hasdeu. Pe plãci de marmurã, de-a stânga si de-a dreapte intrãrii în castel, ar fi trebuit sã figureze celebrul credo spiritist, apartinând Iuliei (deocamdatã poate fi cititã numai placa din stânga):
Legea religioasã:Crede în Dumnezeu · Crede în nemurirea sufletului · Crede în darul comunicãrii cu cei dusi
Legea moralã:Iubeste si ajutã · Iubeste si ajutã neamul · Iubeste si ajutã pe cine te ajutã si te iubeste · Iubeste si ajutã fãrã a precugeta la folosul tãu.
Se regãsesc aici simbolurile numerelor 3 si 4 si al figurilor geometrice (pãtrat, triunghi) pãstrate si în templul de la cimitir. Ca si cavoul Iuliei din Bucuresti, castelul din Câmpina a pierdut si el din personalitatea initialã. A rãmas tiparul credintei lui Hasdeu în lumea spiritelor eterne, comunicarea cu mortii, a rãmas pentru fiecare generatie curiozitatea de a descifra simbolurile. Ca orice enigmã, Castelul atrage dupã sine si povara legendelor, care se tes necontenit.Cu cât stiinta si curiozitatea oamenilor vor încerca sã dezlege misterele de aici, cu atât vor rãmâne mai de nepãtruns faptele unui pãrinte marcat de o durere inimaginabilã.

Ratatouille - reteta saptamanii!

joi, 4 decembrie 2008

Ratatouille este o tocana de legume originara din Nisa, Franta, si este specifica regiunii provensale. se prepara la foc mic, cu ulei de masline si condimente. este delicioasa si servita rece, mai ales daca se adauga zeama de lamaie. tehnica consta in pregatirea separata a legumelor inainte de a fi gatite impreuna.

Se spala si se usuca 500 g vinete, 500 g dovlecei, 500 g ardei gras rosu si 500 g rosii. vinetele si dovlecelul se taie in felii cu grosimea de 1 cm. rosiile se decojesc- de preferat folositi rosii carnoase si aromate. uscati feliile de vinete si dovlecel cu servete de hartie.

Ardeiul se taie in doua, se curata de seminte si nervuri, apoi se taie in bucati mari. Rosiile se taie in patru bucati si nu trebuie curatate de seminte. legumele vor fi pregatite separat initial, deci nu le amestecati.

Se curata 4 cepe si se taie in felii subtiri. se curata si se taie marunt 4 catei de usturoi. vinetele se sareaza si se calesc intr-o tigaie in care puneti 3 linguri de ulei de masline. apoi scoateti-le din tigaie si caliti dovlecelul, adaugand inca putin ului. cand dovlecelul este gata, se scoate si se pune deoparte. apoi se caleste ardeiul.

Incalziti 3 linguri de ulei intr-o tigaie de fonta, apoi caliti ceapa 5 minute, amestecand incontinuu, pana cand devine sticloasa. adaugati rosiile si mai tineti pe foc 5 minute, apoi adaugati celelealte legume. amestecati-le, adaugati cimbru, o frunza dafin, sare si piper.

Tigaia se acopera si se tine la foc mic 30 minute. amestecati din cand in cand. se pune usturoiul maruntit se se mai tine pe foc 5 minute. gustati si mai puneti condimente daca este nevoie, indepartati cimbrul si frunza de dafin, apoi serviti.


Weekend de milioane!

marți, 2 decembrie 2008

Dupa chefuit pana la 3 dimineata, cateva ore de somn, am plecat catre Sibiu.De la Breaza si pana la Comarnic am facut 3 ore, nu exagerez! era lapovita si am vrut sa ne intoarcem acasa, dar n-am facut-o!

Alexia...isi pierduse rabdarea


Am ajuns in Sibiu, vremea isi revenise complet. patinoarul nu era inca gata.am prins dechiderea bradutului si colinde.

o plimbare noaptea, Sibiul arata super, mi-a lasat o impresie mai mult decat buna, fata de altadata.

o gramada de lume...










Alexia, pe Podul mincinosilor


Mirela...



Dupa o noapte de Scrabble, am pornit spre Sighisoaraspre Cetatea Slimnic
Cetatea Slimnic
Intrarea era pe propria raspundere

Dan...


De sus, de la cetate
Sighisoara, frumos oras!



eu cu Vero, fosta colega la Astaldi

Terasa Jo, cea mai buna ciorbita de legume, sincer, dar si cel mai minunat Tiramisu, nu exista Tiramisu mai bun, nici macar cel facut in casa!portia e cat China, are frisca naturala si ciocolata.
Mirela si Vero, la frigider ca sa admire prajitura
am servit masa sus, in mansarda
verii si Bogdi

plimbarea dupa masa
catre cetate

Alexia si preferatii ei









din pacate, nu am mai reusit sa ne urcam in turn, era trecut de 15.30



Turnul fierarilor






pensiune

Casa in care a locuit Vlad Dracul


sus, la obloanele verzi,ne-am baut cafeluta, foarte fain interiorul
un restaurant medieval, fain







spre palinca, vin...
Biserica Gotica

curtea bisericii







o pensiune faina tare

la fereastra unui magazin de antichitati
Turnul Croitorilor


aici ne-am baut cafeluta, cereti capucino cu frisca, e demential!


Bradul din oras, pe curand Sighisoara!
o noua papusa primita de la Bogdi, mi s-a marit colectia!
si tortul meu...Belcolade! n-are rost sa va mai spun cat e de bun.

A fost un weekend...de n-am cuvinte! iar drumul, desi lung, plin de peripetii, de rasete si de muzica. un sfat, feriti-va de Dj 73, care e un drum al groazei, poti face filme horror linistit, este undeva intre Sighisoara si Agnita. mai bine mergeti mult, dar bine! acum, pot spune ca a fost fain, dar atunci...ni s-a parut sinistru.

 
Ganduri - by Templates para novo blogger