SAHARA, partea intai ( ziua 5 )

joi, 22 octombrie 2009

Trezirea ! ceasul arata 04:30 si trebuie sa iesim in fata hotelului ca sa plecam spre El Jem. Ne urcam in autocar, de data asta Prima Life...si trecem repejor si pe la celelalte hoteluri ca sa-i luam pe ceilalti turisti romani. Ajungem si la Karawan unde a stat prietenul nostru Radu, facem fuguta o poza ca sa avem dovada ca i-am vazut hotelul...si pornim la drum in frunte cu cel mai simpatic si mai istet ghid, Ianos! Chiar este o placere sa-l avem din nou alaturi si sa ne mai povesteasca alte lucruri interesante din vasta sa cultura...ne anunta la microfon ca urmatoarea oprire va fi la amfiteatrul roman din El Jem, stationare de maxim 2 ore, cu tot cu necesitatile fiziologice. Apoi, cum mentionam mai inainte, Ianos incepe ziua cu raspunsuri la intrebarile noastre de gen...cine e Fatima? cum se formeaza trandafirii desertului? cum fac palmierii curmalele? etc, etc., apoi trece la lectiile de istorie cum face de fiecare data, dar nu inainte de a ne prezenta si programul din ziua respectiva.

Intr-o ora ajungem la El Jem si raman impresionata de asemanarea amfiteatrului cu cel din Roma (Coloseum), dar mult mai bine conservat. toate taxele, mesele si cazarea, inclusiv plimbarile cu camilele sau jeep-urile sunt incluse in pretul excursiei.

Aici mai gasesti una alta...dar cam aceleasi obiecte ca peste tot. argintul foarte ieftin si de calitate, aurul de 18 si 24 k la pret destul de accesibil, dar exista posibilitatea sa nu-l gasesti stantat...si atunci e clara treaba ca este aur de 8 k. de asemenea gasesti saluri din casmir, matase...ceramica destul de ieftina. Repet: totul este ieftin in Tunisia daca negociezi...sau aproape gratis daca nu esti turist.

 

Plecam din El Jem in jur de 9:30- 10:00...in directia Matmata... cu oprire in Maharez pentru o cafea sau orice altceva...dar nu mai mult de 30 minute.( Stia Ianos cum sa aranjeze si sa programeze totul ca sa nu ne plictiseasca)

Pornim din nou la drum... ne indreptam spre Gabes.vedem un tren de calatori, multe plantatii de maslini, paduri de palmieri, cea mai mare inchisoare din Tunisia unde fusesera inchisi pentru trei luni romani care au facut baie in piscina goi...da, da, asa se pedepseste si bine le face, dar m-as fi bucurat daca s-ar fi aplicat aceeasi lege si la noi,sa fi facut putina curatenie de rapandule pe DN1, pentru ca ce mi-au vazut ochii in vara asta...Doamneee, mare ti-e gradina!

Pana si YOU TUBE este interzis in Tunisia, faci inchisoare daca accesezi...dar oricum e restrictionat cand te conectezi la internet.

Lasam pe dreapta muntii Atlas si pe stanga cea mai tare fabrica de ulei de masline...Sfax si ne apropiem de desert. dar pana la desert...mai facem o oprire...pentru curmale si rodii.

2 rodii= 1 dinar( 2 lei)

  si facem cunostinta mai intai cu desertul pietros...

Deja se schimba totul, de la oameni, locuinte... pana la aer, clima,vegetatie...

Jos ,in stanga se vede o casa troglodita...sapata in pamant

si am ajuns in Matmata...din nou oprim pentru fotografii. e o liniste si un peisaj inedit.

Tipul acesta cu bluza in dungi, mda...ca sa vezi ce mica e lumea! Bogdi facuse dialog cu el pe drum si din vorba-n vorba...afla ca e din Bistrita ( Salva). Bucuros de veste ii raspunde ca si bunicii lui au locuit in Salva...la care tipul...dupa cateva secunde ii spune:" sa nu ziceti ca sunteti nepotul fam.Ducu, ca le-am fost elev!" Da, chiar asa, Bogdi era nepotul fostilor profesori de la scoala generala. Se vede clar din foto cat de incantati sunt amandoi ca s-au cunoscut.

 

Pornim din nou, de data aceasta mergem sa luam pranzul intr-un restaurant berber ( 13:30 )

Si ne oprim aici...gazdele ne invita la placinte cu branza si ceapa, orez cu masline, cus cus cu legume si ceai de menta.

Alexia nu este deloc incantata de mancare...insa noua ne-a placut foarte mult. erau foarte bine gatite cu safran si cardamom.

Dupa pranz am mers sa vedem o casa din zona, ne-a impresionat de-a dreptul!

In poza de mai jos avem poarta curtii, deci nu se intra direct in casa, ci mai intai pasim in curtea interioara.

Langa intrare vedem un rezervor de combustibil din timpul celui de-al doilea razboi mondial

Stapana casei avea in jur de 65 de ani. am surprins-o macinand grau pentru painea ei cea de toate zilele...ca, dupa filmarea locuintei nu prea am dedus ca ar manca si altceva. Dansa detinea 2 gaini si un cocos care sigur erau la dieta.

Sor-mea deja se instalase si se simtea ca la ea acasa... :)

Vedem aici cum isi macina graul...ca in epoca de piatra. ne-a facut si noua o paine care semana mai mult a turta...cu ulei de masline.cum nu e frumos sa refuzi paine si apa in desert... am impartit la fiecare cate o bucatica. chiar nu era rea!

 

o amintire pentru cine doreste...

Ne-a condus pana aproape de autocar si ne-a facut cu mana in semn de la revedere. i-am lasat si noi marunt intr-o farfurie cand am iesit pe usa, cate 1-2 dinari de caciula, ca asa se cade!

Ne indreptam acum spre cea mai mare oaza, Douz ca sa facem si o altfel de plimbare, nu tocmai comoda, dar de neuitat!

Pentru 2 dinari de persoana iti alegi o costumatie tocmai buna de iesit in soare...nu stiu, dar parca eram fugiti din puscarie...tinea cald si ma manca pielea de nervi...dar a fost distractiv intr-un final

Ne aflam la marginea desertului de nisip...Tuz !

Apoi cand incepe camila sa faca pasi...iti trebuie 5 perne, nu una ! Bogdi si Alexia erau pe mama camilutei mele, Dan pe tata si Mirela pe ...tot din familie, nu mai stiu exact.

Ne-am plimbat timp de o ora prin desertul de nisip, insa e atat de fin...ca si faina!

familia de camile si noi in frunte cu ea...

Era timpul s-o luam spre Kebili, fosta piata de sclavi, unde urma sa ne cazam si sa luam cina.

Ne-am cazat intr-un hotel fain...spre surprinderea mea. nu mi-am imaginat ca exista asa hotel in desert, cu piscina, bar, restaurant si peste 100 de camere. chiar te rataceai, hotelul avea o forma ciudata si multe holuri cu flori. in spatele hotelului era nelipsita padure de palmieri plini de curmale.

fructele de cactus...bune la gust daca stii sa le desfaci cu grija

 

Dupa o baie in piscina, cina...neasteptat de buna mancarea aici, cu peste 50 de sortimente...ca sa nu mai spun de desert...ne sugereaza Ianos sa ne ducem la somn pentru ca urmeaza sa ne trezim la 04:00 ca sa prindem rasaritul si sa apucam sa luam si micul dejun. ce era sa mai spun? deja ma obisnuisem cu programul asta...dar si cu motaitul pe scaun in autocar.

Eram curioasa tare sa vad ce urmeaza a doua zi...

Pana am adormit...m-am uitam la stele. parca erau mai luminoase si cerul avea alta culoare, mult mai limpede...pai da, cine sa polueze aici, camila ?!?